COMUNICAT DE PRESĂ (nr. 368/14.05.2012) Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti (ARCB) salută decizia CEDO din 10 aprilie 2012 prin care au fost respinse acţiunile dezvoltatorului Cathedral Plaza, Millennium Building Development SRL (MBD), împotriva Satului Român (vezi  facsimil).

„Acum, după ce și această încercare a Millenium Building Development a fost zădărnicită, aşteptăm cu încredere o decizie a Justiţiei din România prin care să se dispună dezasamblarea acestei clădiri ilegale şi periculoase din vecinătatea Catedralei Sf. Iosif,  justiţia fiind eliberată de presiunea artificială pusă pe umerii ei şi ai autorităţilor Statului Român de interesele beneficiarului”, a declarat Pr. Gabriel Popa, secretar al ARCB.

Postulatura Cauzei de beatificare şi canonizare a Monseniorului Vladimir Ghika lansează o invitaţie la rugăciune, cu ocazia comemorării morţii Monseniorului, survenită la 16 mai 1954 în închisoarea de la Jilava. Trei zile, 14, 15 şi 16 mai pentru „a medita împreună mărturia dată de Vladimir Ghika şi pentru a înălţa rugăciuni pentru recunoaşterea martiriului său”, explică Pr. Francisc Ungureanu, postulatorului Cauzei de beatificare şi canonizare a Monseniorului, pe blogul dedicat „prietenilor lui Vladimir Ghika”, http://vladimiri-ghika-amicus.blogspot.it.

La 13 mai 1931, aminteşte Pr. Francisc Ungureanu pe blog, Papa Pius al XI-lea îl „alegea” ca Protonotar Apostolic pe Vladimir Ghika. „La aflarea acestei numiri abbé Ghika ar fi afirmat că viaţa lui nu se va schimba, însă anul 1931 i-a adus ulterior multe suferinţe, atât fizice cât şi spirituale. Viaţa lui s-a schimbat pentru că a trebuit să renunţe la două dintre proiectele sale de suflet: misiunea de la Villejuif şi comunitatea Sfântul Ioan de la Auberive. Probabil aceasta era o pregătire pentru renunţări şi mai mari ce aveau să vină peste 20 de ani: în 1948 despărţirea de familie, care pleca în exil; în 1952 arestarea, iar în 1954, moartea la Jilava. Aceasta din urma se împlinea pe 16 mai, iar de comemorare ne despart doar 3 zile”.

Iubiţi fraţi şi surori, astăzi aş vrea să mă opresc asupra ultimului episod din viaţa sfântului Petru relatat în Faptele Apostolilor: încarcerarea lui din voinţa lui Irod Agripa şi eliberarea sa prin intervenţia minunată a Îngerului Domnului, în ajunul procesului său la Ierusalim (cf. Fap 12,1-17).

Relatarea este încă o dată marcată de rugăciunea Bisericii. De fapt, sfântul Luca scrie: „Aşadar, Petru era păzit în închisoare; dar se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică, pentru el, la Dumnezeu” (Fap 12,5). Şi, după ce a părăsit în mod miraculos închisoarea, cu ocazia vizitei sale la casa Mariei, mama lui Ioan, numit Marcu, se afirmă că „erau adunaţi mulţi şi se rugau” (Fap 12,12). Între aceste două adnotări importante care ilustrează atitudinea comunităţii creştine în faţa pericolului şi a persecuţiei, este relatată detenţia şi eliberarea lui Petru, care cuprinde toată noaptea. Forţa rugăciunii neîncetate a Bisericii se înalţă către Dumnezeu şi Domnul ascultă şi săvârşeşte o eliberare inimaginabilă şi nesperată, trimiţându-l pe îngerul său.

Intenţia generală pentru luna mai
Pentru ca să fie promovate în societate iniţiative care apără şi întăresc rolul familiei.

Intenţia misionară pentru luna mai
Pentru ca Maria, Regina lumii şi Steaua evanghelizării, să-i însoţească pe toţi misionarii în vestirea Fiului ei Isus.