Sfântul Ciril, născut în anul 370, a condus cu fermitate şi înţelepciune Biserica din Egipt între 412 şi 444, anul morţii sale, participând, în acelaşi timp, prin lupta lui, pentru dreapta credinţă, la una dintre perioadele cele mai grele ale întregii Biserici din Răsărit. Această fermitate în slujba păstrării învăţăturii creştine şi curajul dovedit în apărarea adevărului catolic arată sfinţenia marelui episcop de Alexandria, sfinţenie care, cel puţin în Occident, a fost recunoscută destul de târziu: abia sub pontificatul lui Leon al XIII-lea (1878-1903), cultul sau a fost extins în întreaga Biserică din Occident, şi i s-a dat titlul de „învăţător al Bisericii".Pentru apărarea dreptei credinţe împotriva erorilor lui Nestorie, episcop de Constantinopol, Sfântul Ciril s-a pus în primejdia de a fi trimis în exil şi, pentru câteva luni, a suportat umilinţa închisorii. „Noi", scria el, „pentru credinţa lui Cristos, suntem gata să suferim orice: lanţuri, închisoare, lipsa de cele necesare vieţii şi chiar moartea". La Conciliul Ecumenic din Efes, unde Chiril a contribuit în mod însemnat, a fost condamnat Nestorie, care provocase o adevărată furtună în sânul Bisericii, punând în discuţie maternitatea divină a Fecioarei Maria.
Este un titlu de glorie pentru episcopul din Alexandria că a elaborat cu această ocazie o teologie autentică şi limpede a întrupării Domnului: „Este în afară de orice îndoială că Emanuel are două firi: firea dumnezeiască şi firea omenească. Totuşi, Isus este o singură fiinţă: fiul unic al lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat, şi totodată om adevărat: nu un om îndumnezeit, asemenea acelora care devin părtaşi ai naturii divine prin har, ci Dumnezeu adevărat, care pentru mântuirea noastră a îmbrăcat firea omenească". De o deosebită însemnătate este cea de a patra omilie, dintre cele şapte pronunţate în timpul Conciliului din Efes, celebra „Sermo in laudem Deiparae" - „Lauda Născătoarei de Dumnezeu". Este un model strălucit de predică mariană, în care Ciril preamăreşte măreţia divină a misiunii Preacuratei Fecioare Maria, Adevărată Maică a lui Dumnezeu, prin partea pe care a avut-o în conceperea şi naşterea umanităţii Cuvântului întrupat.
Teolog cu mare putere de pătrundere, orator strălucit, Sfântul Ciril a fost, în acelaşi timp, şi un păstor de suflete vigilent şi plin de dragoste. În afară de tratatele exclusiv doctrinare, de la el ne-au rămas 156 de „Omilii asupra Evangheliei Sfântului Luca", cu un caracter pastoral şi practic şi cele mai cunoscute „Scrisori Pastorale", cuprinzând 29 de omilii pascale. Potrivit obiceiului de atunci, data Paştelui era anunţată de către Episcopul locului printr-o scrisoare pastorală în care se făcea o prezentare a învăţăturii credinţei şi se dădeau îndrumări de viaţă practică, în raport cu împrejurările concrete ale vieţii bisericeşti. Sfântul Ciril subliniază adevărul că Hristos înviat, biruitor al morţii, Dumnezeu adevărat, este fiul adevărat al Preacuratei Fecioare Maria şi bucuria învierii aduce o nouă expresie de recunoştinţă şi cinste faţă de Mama Celui înviat. Aşezată pe această temelie, viaţa creştină se află pe drumul adevărat, firesc.
- Sf. Irineu, ep. m. (28 iunie) - 28.06.09
- Ss. Petru şi Paul, ap. (29 iunie) - 29.06.09
- Primii Sfinţi Martiri din Roma (30 iunie) - 30.06.09
- Sf. Ladislau (30 iunie) - 30.06.09
- Ss. Ioan şi Paul, m. (26 iunie) - 26.06.09
- Sf. Josemaria Escrivá de Balaguer, pr. (26 iunie) - 26.06.09
- Sf. Wilhelm, ab. (25 iunie) - 25.06.09
- Naşterea sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) - 24.06.09
- Sf. Alice, m. (23 iunie) - 23.06.09
Citează acest articol pe site-ul tău
Pentru a crea o legătură către acest articol pe site-ul tău
copiază acest text de mai jos în pagina ta.
Cum va arăta pe site-ul tău:

Sâmbătă, 27 Iunie 2009
Sfântul Ciril, născut în anul 370, a condus cu fermitate şi înţelepciune Biserica din Egipt între 412 şi 444, anul morţii sale, participând, în acelaşi timp, prin lupta lui, pentru dreapta credinţă, la una dintre perioadele cele mai grele ale întregii Biserici din Răsărit. Această fermitate în slujba păstrării învăţăturii creştine şi curajul dovedit în apărarea...


















Liturgie
Netscape
Yahoo
Googlize this
Facebook