| 1873 decembrie 25 | - se naşte la Constantinopol (Istanbul), Turcia, tatăl său fiind reprezentantul diplomatic al României; este botezat şi miruit în biserica ortodoxă |
| 1877 | - se întoarce în România |
| 1878-1893 | - urmează cursurile şcolii din Toulouse (Franţa); vacanţele şi le petrece în România. |
| 1881 | - moare tatăl său, Ioan Ghika |
| 1893-1895 | - u rmează la Paris Facultatea de Ştiinţe Politice; concomitent Vladimir frecventează cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie şi drept. |
| 1895-1898 | - se întoarce în România datorită anghinei pectorale; îşi continuă studiile. |
| 1898-1905 | - urmeză Facultatea de filosofie-teologie a dominicanilor în Roma (Angelicum) şi obţine licenţa în filozofie şi doctoratul în teologie. |
| 1902 aprilie 13 | - se converteşte la catolicism, la Roma, împreună cu verişoara sa, Natalia, regina Serbiei, făcând mărturisirea de credinţă catolică în biserica Sfânta Sabina din Roma |
| 1904-1906 | - este prezent la Salonic unde continuă cu studii de filosofie şi teologie. |
| 1904 | - o întâlneşte la Salonic pe sora Pucci |
| 1906 | - Vladimir Ghika constituie Grupul Doamnelor de Caritate |
| 1906 iunie 20 | - se deschide primul dispensar gratuit "Bethleem Mariae" la Bucureşti, în Calea Griviţei |
| 1906-1914 | - se întoarce în România; intensă activitate intelectuală |
| 1912-1913 | - îngrijeşte bolnavii de holeră, cu ajutorul sorei Pucci, la lazaretul din Zimnicea pentru care a fost distins cu o medalie militară, deşi era vorba de un civil |
| 1913 | - participă la serviciile sanitare în războiul balcanic din 1913 |
| 1914 | - moare Alexandrina Ghika, mama sa |
| 1914-1917 | - este prezent la Roma; activitate diplomatică şi de caritate. |
| 1917-1939 | - revine în Paris; activitate culturală, diplomatică şi religioasă. |
| 1918 septembrie | - Consiliul National Român de la Paris l-a numit pe Vladimir Ghika drept reprezentant al său pe lânga Papa Benedict XV |
| 1918 decembrie 11 | - cardinalul Pietro Gasparri, secretarul de Stat al Sfântului Scaun, ratifică numirea "în vederea unei colaborari utile pentru binele religios al poporului român" |
| 1920 ~ ianuarie | - încetează acest mandat |
| 1923 octombrie 7 | - este hirotonit preot de Cardinalul Dubois, Arhiepiscopul Parisului |
| 1923-1939 | - desfăşoară ministerul sacerdotal la Paris. |
| 1923 octombrie 9 | - primeşte privilegiul din partea Papei de a celebra în ambele rituri: latin şi bizantin |
| 1924 februarie 24 | - Sf. Scaun aprobă printr-un indult statutele Operei Fraţilor şi Surorilor Sf. Ioan, societate auxiliară de misiuni, propusă de Vladimir Ghika |
| 1924-1928 | - activitate în cartierul săracilor Villejuif din Paris |
| 1926 | - este numit administrator al bisericii Străinilor |
| 1926 | - cumpără o clădire dezafectată a unei foste închisori pentru femei din Auberive cu 180.000 de franci |
| 1925-1926 | - deschide Casa pentru Fraţii şi Surorile Ordinului Sf. Ioan din Auberive - înfiinţează, cu aprobarea Suveranului Pontif, Comunitatea Fraţilor şi Surorilor Sfântului Ioan la Auberive, Franţa |
| 1928 | - merge la Sidney pentru Congresul Euharistic Internaţional |
| 1929 | - Vladimir Ghika află din surse neoficiale că papa intenţionează să-l numească protonotar apostolic. El ezită să primească această funcţie, deoarece la intrarea în rândul clericilor făcuse votul de a nu accepta niciodată demnităţi ecleziastice |
| 1930 | - merge la Cartagina pentru Congresul Euharistic Internaţional |
| 1930 | - se îmbolnăveşte şi este retras din Villejuif; cardinalul Verdier trimite în locul lui un grup de preoţi tineri care construiesc o biserică pe terenul pregătit de Ghika; va fi una din primele parohii moderne de la periferia Parisului |
| 1931 mai 13 | - Vladimir Ghika este numit Protonotar Apostolic; el declară: "Nimic nu se va schimba în felul meu de viaţă, va fi doar o panglică îngustă adăugată la reverendă." |
| 1931 | - este numit Rector la Biserica Străinilor din Paris |
| 1931 | - comunitatea înfiinţată de el întâlneşte dificultăţi financiare; se vinde Auberive şi membrii se dispersează |
| 1932 | - merge la Dublin pentru Congresul Euharistic Internaţional |
| 1933 | - însoţeşte un mic grup de carmelitane la Tokio, pentru a întemeia primul "Carmel" în Japonia |
| 1934 | - merge la Buenos Aires pentru Congresul Euharistic Internaţional |
| 1936 | - merge la Manila pentru Congresul Euharistic Internaţional |
| 1936 noiembrie | - merge în Japonia pentru a vizita spitalele înfiinţate de părintele Totzuka |
| 1938 | - merge la Budapesta pentru Congresul Euharistic Internaţional |
| 1939 august 3 | - revine în România la Bozieni |
| 1939-1954 | - activitate religioasă, culturală, caritativă şi socială în România. Izbucnirea celui de-al II-lea Război Mondial îl surprinde la Bucureşti în plină activitate sacerdotală şi caritativă. Refuză să părăsească România pentru a fi alături de săraci şi bolnavi, să-i poată ajuta şi încuraja. |
| 1944 | - încep bombardamentele în Bucureşti; refuză să părăsească capitala petntru a fi alături de cei în nevoi |
| 1945 august 9 | - mons. intră în atenţia serviciilor speciale ca vizitator al Institutului "Augustinum" al Părinţilor Asumţionişti din strada Ştirbei Vodă, aflaţi ei înşişi în vizorul Securităţii deoarece aveau, ca şi Monseniorul, ambele rituri |
| 1947 | - este prezent în Moldova să ajute mănăstirile ortodoxe din Moldova, în timpul foametei |
| 1948 | - refuză să plece cu trenul regal şi se mută la Sanatoriul "Sf. Vincenţiu de Paul", casa fratelui său din Bd. Dacia, unde locuia, fiind confiscată |
| 1949 martie | - este operat de urgenţă de hernie strangulată, fără anestezie |
| 1949 | - este naţionalizată întreaga operă a Fiicelor Carităţii |
| 1950 | - se mută în casa parohială a preoţilor Lazarişti |
| 1952 noiembrie 18 | - în timp ce ieşea pe str. Stockholm din casa domnului Vasile Stoica, unde fusese să dea asistenţă bolnavei Maria Radovici (mama actorului Sebastian Radovici) este arestat |
| - acuzat de spionaj în interesul Vaticanului şi al puterilor imperialiste este condamnat la trei ani de recluziune şi întemniţat la Jilava | |
| - ancheta durează aproape un an, timp în care el este bătut până la sânge în cadrul interogatoriilor şi torturat | |
| 1953 octombrie 24 | - are loc procesul, nu acceptă avocat, se apără singur |
| 1954 mai 16 | - epuizat de suferinţe, în ziua de 16 mai, la Jilava, încetează din viaţă |
|
(până în 2003 data morţii a fost considerată 17 mai, dată infirmată de certificatul medical de deces din 16 mai 1954) |
Sursa: www.vladimirghika.ro
Citează acest articol pe site-ul tău
Pentru a crea o legătură către acest articol pe site-ul tău
copiază acest text de mai jos în pagina ta.
Cum va arăta pe site-ul tău:
Sâmbătă, 04 Aprilie 2009
1873 decembrie 25 - se naşte la Constantinopol (Istanbul), Turcia, tatăl său fiind reprezentantul diplomatic al României; este botezat şi miruit în biserica ortodoxă 1877 - se întoarce în România 1878-1893 - urmează cursurile şcolii din Toulouse (Franţa); vacanţele şi le petrece în România. 1881 - moare tatăl său, Ioan Ghika 1893-1895 - u...


















Pastoraţie
Netscape
Yahoo
Googlize this
Facebook