Actualitatea Creştină: - Părinte Fabian Măriuţ, solemnitatea Cristos, Regele Universului încoronează sfârşitul de an liturgic. Cum se răsfrânge domnia lui Cristos, regalitatea sa, asupra celor căsătoriţi în Domnul, asupra familiei creştine?

- Înainte de a da un răspuns întrebării doresc să fac o succintă referire la regalitatea lui Isus. În Vechiul Testament, însuşi Iahwe este Domn al domnilor, Dumnezeu al dumnezeilor (cf. Dt 10,14.17). Trăsătura sa dominată este suveranitatea sa asupra popoarelor. Isus ni se face cunoscut într-o manieră mult diferită. Regalitatea sa, deşi plină de măreţie, nu este de loc triumfalistă. Conform învăţăturii Sfântului Paul (cf. Fil 2,6-11) domina lui Cristos trece de la slavă la slujire. Smerenia (umilinţa) este purpura sa regească. El este Cel răstignit, Cel care-şi dă viaţa pentru noi. Domnia sa se artă în victoria sa asupra răului, asupra Satanei. Domnia sa se vădeşte în faptul că pentru El nu putem fi slugi, ci prieteni. Nu-l putem avea pe Isus de rege, dacă nu stabilim o profundă prietenie cu El.

Emoţiile mamelor

Emoţii pentru copii, emoţii pentru părinţi, mai ales pentru mame... În cele mai multe cazuri ele se îngrijesc de casă şi copii, de aceea şi emoţiile lor sunt mai mari. Cu emoţie îşi învăluie copilul/copiii în prima zi de grădiniţă, de şcoală. Emoţiile sunt contagioase. Se transmit cu spontaneitate. Nu totdeauna şi soţilor/taţilor. Grăitoare în acest sens este gluma unuia dintre ei: "în ce mă priveşte eu împart totul cu soţia mea, ea face totul, iar eu restul"... Soţul apare cel mai adesea în situaţii extra-familiale: muncă, afaceri, călătorii, se îngrijeşte de ceea ce este exterior căminului familial, pe când mama/soţia,  de ceea ce este interior. Pare-se că şi emoţiile sunt lăsate pe seama soţiei, făcând parte înainte de toate din ceea ce este lăuntric vieţii de familie. Mai mult, ele fac parte din acea totalitate pe care numai mama o poate simţi şi trăi.

Actualitatea Creştină: Părinte Fabian, vacanţa (concediul) este timp de odihnă. Cel puţin aşa s-ar cuveni. Prin ea se pune punct unei perioade mai lungi sau mai scurte de şcoală, de examene, de muncă, în speranţa refacerii trupeşti şi sufleteşti. Vacanţa devine o modalitate de a petrece timpul în afara condiţionărilor şcolare sau profesionale. Sosirea sa induce un simţământ de bucurie, de sărbătoare. În ce fel vacanţa este o sărbătoare?

Aş distinge între două aspecte: vacanţa privită ca timp pentru mine şi ca timp în care mă dedic altora. În primul caz mă gândesc la copilul, tânărul, adultul  închis în cameră, închis în sine dar şi faţă de lume, poate cu căştile pe urechi sau în faţa calculatorului, în al doilea caz mă gândesc la cel care îşi cultivă un hobby, deci se deschide spre lume, dar şi la cel care se pune în slujba familiei şi a prietenilor, sau a celor nevoiaşi, prin activităţi de voluntariat.

Actualitatea Creştină: - Părinte Fabian, în primele luni ale anului s-a desfăşurat o campanie de semnături în favoarea familiei, al cărei nucleu principal este legătura dintre un bărbat şi o femeie. Abia „intraţi în Europa" suntem provocaţi să ne întrebăm: „Cum vede Europa familia, cum vede Biserica familia?"

- Răspund la întrebare amintind că declaraţia universală a drepturilor omului (10 dec. 1948) defineşte: „familia este nucleul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul de a fi protejată de societate şi Stat" (art. 16. c.3). Declaraţia apără instituţia naturală a familiei, la fel şi Biserica. Îngrijorătoare sunt actualele demersuri, care trădează angajamentele de acum 60 de ani. Diferitele studii pe această temă arată că politicile efective în loc să fie în slujba familiei sunt contrare acesteia.